A fost odată o fată care nu putea sta departe de Superblog

A fost odată ca niciodată o fată cu picioarele pe pământ și capul în nori. Și fata aceea, deși nu mai avea timp nici să respire și funcționa mereu pe modul zombi, se activa și se reinventa în fiecare primăvară și toamnă, de vreo 2 ani încoace. Și totul doar la auzul unui singur cuvânt: Superblog.

De când intrase în lumea superbloggerilor, nu se mai putea opri. Nu o opreau nici cerințele grele, nici nopțile nedormite și zecile de cafele băute. Nu o opreau nici nervii și frustrările acumulate pe parcursul competiției.

Îi plăcea adrenalina, îi plăcea competiția, mai ales cea cu ea însăși. Căuta să își depășească mereu limitele și să se bucure de fiecare notă primită, chiar și atunci când îi venea să înjure printre dinți.

Septembrie venea, Superblog începea

Și a venit toamna și odată cu ea, a început din nou competiția Superblog. După ce în primăvară, Spring Superblog 2019 fusese prima ediție pe care nu o dusese la capăt, fata din povestea noastră a zis că tura asta spune pas. Lipsa timpului, alte priorități, perioada super aglomerată și cu schimbări… toate ar fi trebuit să o oprească.

În schimb ea stă și scrie acum, chicotind ca un copil la gândul că iar a făcut-o. Iar s-a înscris la Superblog. Dacă îl va duce la capăt, Dumnezeu cu mila! Dar știe că se va distra pe tot parcursul celor două luni.

Dacă vreți să vă duelați în articole, vă puteți înscrie să îi fiți parteneri în crime. Dacă doar vă place să vă delectați cu scrierile ei, are nevoie de toată susținerea voastră, așa că e binevenit orice like, share sau comentariu.

Să înceapă distracția!

Please follow and like us: