A fost odată un băiat, o fată și-o poveste

A fost odată un băiat și-o fată

A fost odată ca niciodată un băiat și-o fată. Nu erau din vremurile când zmeii se luptau cu Feți Frumoși și nici din rude mari, împărătești. Erau doi copii din vremurile noastre, năstrușnici, cu personalitate, cu gura mare și extrem de energici, care nu puteau sta nicio clipă în același loc.

Norocul lor era că erau tare drăgălași, astfel că cei din jurul lor treceau cu vederea năzdrăvăniile pe care le făceau zi de zi. Copiii din povestea noastră mai aveau o mare calitate, știau să se mulțumească cu orice. Dacă primeau o bombonică, vedeai atâta recunoștință în ochii lor, încât ziceai că l-au prins pe Dumnezeu de un picior.

Deși erau crescuți în epoca tehnologiei, cei doi năstrușnici stăteau deoparte de ea și erau copii. Ați mai văzut voi – în zilele noastre – copii care să sară coarda, să facă vânătoare de comori, să joace Baba oarba sau să citească? Ei, bine, ei așa făceau! Specimene rare, știu.

Tocmai de aceea, atunci când trebuiau să le ofere ceva, părinții erau în impas. Pentru că erau prea ușor de mulțumit, voiau neapărat să le ofere ceva memorabil. Dar ce poți oferi memorabil unui năstrușnic de 3 ani jumătate și unei domnișoare de 11? Cum puteau ei să apară cu o jucărie, când prin casă nu puteau merge printre ele, fără accidente? Cum puteau să vină cu o carte, atunci când aveau zeci de cărți? Cum să vină cu haine, când aveau o mulțime și totuși se îmbrăcau doar cu 2 sau 3, care le plăceau?

Cadou personalizat pentru copii năstrușnici

Mămica noastră din poveste a evitat mereu cadourile impersonale. Niciodată, dar niciodată nu oferea ceva care să nu o inspire pe ea în primul rând. Nu putea să meargă la proprii copii cu un coș gata făcut sau cu un ursuleț de pluș, pe care l-ar putea cumpăra oricine din magazin. Așa cum nu putea să îi ofere unei prietene un pachet de cafea pe care și-l putea cumpăra și singură. Sau tăticului din poveste, pijamale…

De întrebat pe cineva ce își dorește cadou, ieșea din calcul. Ăla nu mai era cadou. Ea mereu alegea cadourile din timp, cu drag, în funcție de gusturile și preferințele celui căruia îi oferea ceva. Și în 90% din cazuri oferea un cadou personalizat, pentru că i se părea cel mai potrivit. Un cadou care arăta că persoana care l-a oferit l-a pregătit exact pentru tine.

Nu putea să uite bucuria de pe fața copiilor și a tăticului din poveste când a cumpărat tricouri personalizate pentru toată familia. A fost cel mai apreciat cadou pe care l-a făcut vreodată…

Să țesem povești!

Și atunci mămicii – care le țesea în fiecare noapte câte o poveste – i-a venit o idee. Să le facă o carte personalizată. O carte în care ei să fie personajele principale, la fel ca în poveștile pe care le inventa în fiecare seară pentru ei. O carte cu amintiri, cu zâmbete și cu fotografii cu ei, minunații cei năstrușnici. O poveste.

Însă să faci o carte pentru copil nu e așa de ușor cum pare. Ca orice mămică obsedată de puii ei și mămica noastră din poveste le făcea zeci de poze zilnic. Să nu cumva să rateze nimic din evoluția lor, din rânjetele și strâmbăturile, din tunsorile pe care și le-au făcut singuri, din lacrimile de râs și hainele murdare de ciocolată.

Cu ochii injectați de oboseală, când toată lumea din casă dormea, mămica a căutat printre miile de poze până când le-a găsit pe cele potrivite. Pe cele care merită să rămână acolo, în cartea lor. Pe cele demne de a face parte din povestea pe care o țes împreună.

Pentru că știa că cel mai frumos cadou pe care l-ar putea ea primi va fi zâmbetul lor. Și l-a primit, cu vârf și îndesat!

Pentru că întotdeauna, atunci când alege un cadou personalizat, o face cu sufletul și nu cu mintea. Iar cele mai frumoase cadouri sunt cele pe care le oferi, nu pe care le primești.

*Acest articol a fost scris pentru proba numărul 24 a competiției Superblog 2019, sponsorizată de Carte cu personalitate.