Zboară, puiule, zboară… cu low-cost!

— Hai, nu mai fi copil! Mie îmi e frică de mor să zbor și tot tu te plângi?

— Păi cum să nu mă plâng? Plecăm pentru 4 zile. Unde îmi pun eu lucrurile? Nici în visele tale cele mai frumoase nu îmi vor încăpea toate în rucsacul ăsta minuscul. Să fim serioși!

— Îți mai pui și la mine în bagaj.

— Ha! Ce glumă bună! Cine m-a pus să îmi iau bilet la low-cost?

— Cred că portofelul gol și fluturașul de salariu, chicotește amuzat soțul meu.

Îi arunc priviri otrăvite și mă duc bombănind să îmi fac o cafea. Când corpul primește cafea, parcă altfel vezi lucrurile. Deodată, îmi dau seama că este o soluție. Tot citind despre politica de bagaje de mână Wizz Air, am aflat că poți opta pentru opțiunea Priority, care îți dă posibilitatea să mai iei un bagaj de mână suplimentar, de 55x40x23. Știu că e un cost în plus, dar nici prin cap nu-mi trece să merg doar cu un rucsac de 40x30x23.

— Am găsit o soluție, dragule!

— Sper că nu vrei bagaj la cală, pentru 4 zile.

— Ba aș cam vrea, dar nu la asta m-am gândit. Putem să plătim opțiunea Priority și mai putem lua un bagaj de mână sumplimentar, de dimensiuni mai mari, de 55x40x20.

Îl văd cum dă exasperat ochii peste cap, dar n-am ce să îi fac.

— În plus, avem și check-in prioritar, deci urcăm în avion înaintea celorlalți. Știu că nu îți place deloc să aștepți.

— Ce bine! Să îmi prelungesc și mai mult agonia. În plus, nu mai avem niciun troler de dimensiunile astea. Și banii mai bine îi cheltuim în vacanță.

— Stai liniștit, că am găsit deja trolere ieftine pe Travelkit. Și sunt fix de dimensiunile acceptate de companiile aeriene. Tot de acolo am citit și despre politica de bagaje a companiilor.

— Nu scap din asta, nu-i așa?

— Știi bine că nu. Dar privește partea bună a lucrurilor. Nu am vrut bilete la un zbor de linie, chiar dacă în prețul biletului intra și bagajul de cală și masa. Chiar nu m-am gândit să te pun să cari ditamai trolerul după tine prin toată Londra.

Se uită la mine neîncrezător și trebuie să recunosc că mă cunoaște tare bine.

— Bine, fie! Poate că mi-a trecut prin cap și varianta asta. Însă zborurile low-cost sunt cu mult mai ieftine, adică fix ce ne trebuie nouă. Într-adevăr, e problema cu bagajele, dar se rezolvă și asta până la urmă. Nu ne permitem un bagaj de cală, însă nici nu ne putem descurca doar cu un bagaj foarte mic. De asta și vreau să ne luăm un troler de dimensiuni exacte, pentru că știu că taxele sunt uriașe dacă bagajul nu se încadrează în dimensiunile lor. Dar dacă luăm priority și facem și check-in online, pentru a nu plăti în plus, nu ne mai rămâne decât un lucru de făcut.

— Care?

— Să mergem în vacanțăăă.

O săptămână mai târziu, stau relaxată în scaunul meu de lângă geam, privind cum orașul rămâne tot mai mic, pe măsură ce ne înălțăm în aer. Sorin bombăne continuu: ba că avionul ne zgâlțâie prea tare, ba că n-are loc să își întindă picioarele…

Mă uit amuzată la el, îmi deschid cartea și îi spun drăgăstos:

— Tu ai vrut low-cost!

*Acest articol a fost scris pentru proba numărul 3 a competiției Superblog 2019, sponsorizată de Travelkit.